Hep

Hepatita B si sarcina

Abordari in tratarea gravidelor cu hepatita cronica B

Una din intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistii este: ar trebui femeile insarcinate ce sufera de hepatita cronica B, cu viremie detectabila, sa fie tratate cu agenti antivirali in timpul sarcinii pentru a diminua riscul transmiterii la copil?


Infectarea cu virus hepatic B la nou nascuti sau in timpul copilariei timpurii conduce deseori la infectie persistenta, aspect demonstrat de faptul ca in tarile cu prevalenta ridicata a hepatitei cronice B cele mai multe infectari se datoreaza transmiterii perinatale de la mama la fat. 90% dintre nou nascutii mamelor cu Ag HBe pozitiv vor dezvolta “toleranta imuna” care este explicat traditional prin transferul transplacentar al antigenilor virali.


Seronconversia spontana a Ag HBe poate aparea in timp, dar afectarea hepatica poate aparea in timpul procesului de eliminare imuna a AgHBe. Testarea mamelor pentru antigenul de suprafata a virusul hepatic B (Ag HBs), urmata de administrarea imunoglobulinei la nou nascut in primele 24 de ore de la nastere este cea mai eficienta metoda de a preveni infectarea perinatala.


Primul program universal de imunizare impotriva virusului hepatic B a fost lansat in Taiwan acum mai bine de 20 de ani; astfel, rata infectiei cu VHB si incidenta carcinomului hepatocelular au fost reduse.


De curand, unii specialisti sustin ca nou nascutii din mame infectate cu virus hepatic B ar trebui sa primeasca imunoprofilaxie pasiv-activa cu imunoglobulina si vaccinul impotriva hepatitei B la nastere, urmat de completarea schemei de vaccinare. Strategia este in proportie de 95% eficienta in reducerea riscului de transmitere a virusului hepatic B, dar este mai putin eficienta in cazul mamelor cu AgHBe positive cu incarcare virala (ADN VHB) foarte ridicata. O viremie mai mare de 10.000.000 u/ml este asociata cu esuarea a 5%-10% a imunoprofilaxiei.


In cazul mamelor cu incarcare virala ridicata si AgHBs pozitiv, reducerea viremiei in ultima luna de sarcina ar putea fi o masura eficienta si sigura de a reduce riscul de esuare a profilaxiei. Doua strategiii distincte au fost utilizate pentru a reduce problemele generate de incarcarea virala in timpul sarcinii: administrarea prenatala a imunoglobulinei si terapie antivirala specifica. Oricum, terapia profilactica este complexa, controversata si nu indeajuns studiata.

Imunoglobulina:

Intr-un studiu efectuat de Xu si colegii, s-a administrat fie placebo, fie imunoglobulina femeilor insarcinate cu AgHBs pozitiv incepand din a 28-a saptamana de sarcina. S-a constatat o diferenta semnificativa intre rata de pozitivitate a AgHBe Åi a incarcarii virale la nou nascuti (rata de pozitivitate a fost de 25% la copii nascuti din mame care primisera imunoglobulina, fata de 83% la copii ai caror mame au primit placebo). Mai mult decat atat, incarcarea virala la nou-nascuti era mai scazuta la cei proveniti din mame tratate fata de cei proveniti din mamele din grupul de control, care nu primisera medicatia corespunzatoare.

Terapie antivirala specifica

Singurul antiviral oral studiat cu privire la aceasta tema este lamivudina. Atunci cand este administrata in ultimele 4 saptamani de sarcina, lamivudina s-a dovedit a reduce viremia ridicata. Van Zonneveld si colegii au tratat 8 gravide cu viremia foarte ridicata cu 150 mg de lamivudina zilnic in timpul ultimei luni de sarcina. 24 de copii nascuti din mame cu Ag HBs pozitiv, netratate, au fost utilizati ca grup de control. Toti copiii au primit imunizare pasiv-activa cu imunoglobulina si vaccin anti VHB la nastere si au fost urmariti in urmatoarele 12 luni. 7 din cei 8 copii nascuti din mamele tratate cu lamivudina in ultima luna de sarcina au manifestat o scadere a viremiei. 1 din cei 8 copii (12,5%) si-a mentinut AgHBs pozitiv si viremia detectabila la 12 luni.

In grupul netratat, de control, transmiterea perinatala s-a manifestat in 7 din 24 cazuri (28%). Lamivudina nu este 100% sigura in prevenirea transmiterii perinatale a infectiei de la mama la fat, insa si alte studii au relevat eficacitatea si siguranta lamivudinei ca tratament impotriva hepatitei B in timpul sarcinii.

O mare problema, alauri de eficacitate este si siguranta tratamentului. Pentru a privi problema in perspectiva, trebuie mentionat ca hepatita B in timpul sarcinii nu creste mortalitatea maternala sau riscul unor complicatii fetale. Utilizarea lamivudinei nu a condus in mod direct la reactii adverse in randul gravidelor, desi, intr-unul dintre studii, s-a constat o amplificare a activitatii virale la mame in grupul tratat cu lamivudina comparativ cu grupul de control, netratat. Efectele acestor medicamente asupra fetusului nu sunt stabilite cu exactitate, studiile de acest gen fiind facute in special pe animale.

In concluzie, utilizarea tratamentului antiviral pentru a reduce viremia in timpul sarcinii pentru reducerea riscului de transmitere perinatala pare rezonabila. Totusi, actualmente, datele nu sunt suficiente pentru a face recomandari mai largi.

Publicat la data: 14/07/2008 | Articole Hepatita