Hep

Tratamentul in hepatita cronica B


In ultimii ani s-au inregistrat progrese marcante in domeniul terapiei impotriva hepatitei cronice cu virus B. cateva medicamente au fost aprobate: interferon alfa (IFN), interferon pegylat alfa 2a (PEG-IFN), lamivudina, adefovir, entecavir, telbivudine si, mai recent, tenofovir. Fiecare dintre aceste antivirale ale avantajele si limitele sale.

Interferonul (atat cel simplu cat si cel pegylat) are avantajul de a induce un raspuns virusologic sustinut dupa o schema de tratament bine delimitata in timp. Din nefericire, aceste medicamente sunt eficiente doar intr-un numar limitat de cazuri si sunt insotite de o serie de efecte adverse dificil de tolerat de catre pacienti.

Lamivudina, adefovirul, entecavirul, telbivudine si tenofovirul au ca principal atu faptul ca sunt administrate oral, fiind considerate a fi capabile sa lupte eficient impotriva virusilor. Insa, aceste medicamete trebuie administrate pe perioade nedefinite de timp, intrucat retragere de la medicatie coincide, de regula, cu reactivarea afectiunii. Un raspuns sustinut si dupa intreruperea tratamentului la aceste medicamente este destul de rar. Sunt mai eficiente in cazul in care se administreaza pacientilor cu AgHBe pozitiv care dezvolta, sub tratament, seroconversie HBe. In acest caz, a seroconversiei HBe, terapia ar trebui continuata cel putin pentru inca 24 de saptamani.

Eficacitatea lamivudinei este limitata de aparitia rezistentei virusului hepatic B la aceasta substanta. Adefovirul este asociat cu incidenta moderata a rezistentei (mai mica decat in cazul lamivudinei), insa efectul sau antiviral nu este optim. Entecavirul s-a dovedit a fi mai eficient in ceea ce priveste lupta impotriva virusului B, iar incidenta rezistentei la medicatie e scazuta. Telbivudine este mai eficient decat lamivudina, insa provoaca rezistenta in mai multe cazuri decat o fac alte medicamente antivirale aprobate. Tenofovir pare a fi eficient in ceea ce priveste efectele antivirale, avand totodata un profil satisfacator in ceea ce priveste rezistenta devoltata de pacient.

Viitorul in tratarea hepatitei cronice B pare sa fie combinarea diferitelor medicamente ce se administreaza in prezent. In mod normal, combinarea medicatiilor ar trebui sa aiba un efect sinergic si sa determine o amplificare a efectelor antivirale. Din nefericire insa, din studiile efectuate pna in prezent nici una din terapiile combinate nu s-a dovedit cu mult mai eficienta decat monoterapia. Singura combinatie ce pare a fi mai eficienta e cea dintre interferonul pegylat si lamivudina.

Scopul suprem al terapiei impotriva hepatitei cronice cu virus B este seroconversia Ag HBs, ceea ce este cel mai frecvent dobandit cu ajutorul interferonului. Pentru eficientizarea tratamentului vor trebui luate in considerare utilizarea unor medicamente mai puternice si a combinatiilor dintre acestea, precum si intelegerea mecanismelor de rezistenta a virusilor fata de terapia conventionala.

Publicat la data: 18/09/2008 | Articole Hepatita